BUCATARIE MOLECULARA
Ce este bucataria moleculara?
Când auzi prima oarã de bucãtãria molecularã, gândul te duce mai degrabã la eprubetã, decât la polonic. Adevãrul poate fi însã undeva la mijloc. Totul a început la sfârşitul anilor '80, când chimistul francez Hervé This şi-a propus sã studieze fenomenele fizico-chimice ce au loc în bucãtãrie în timpul operaţiunilor uzuale. Mai exact cum se formeazã şi de ce se taie maioneza, pentru a limita riscul de eşec şi a ameliora rezultatele. Acesta a fost începutul unei revoluţii, de aici şi pânã la îngheţata cu azot, perlele de alginate sau caviarul virtual nu a mai fost decât un pas. Ferran Adria, unul dintre "întemeietorii" bucãtãriei moleculare a adus experimentul în bucãtãrie şi a construit lucruri incredibile, dar mai ales, comestibile.
Ceea ce a fãcut ca o definiţie a acestei bucãtãrii sã fie tot mai neclarã. Ajungi de cele mai multe ori sã rãmâi cu furculiţa în aer, întrebându-te de unde sã începi sau, mai grav, dacã se mãnâncã sau nu. Desigur, vãzând cã bucãtãria molecularã se bazeazã pe azot lichid, seringi, distilerii de masã şi tot felul de recipiente pe care le-ai vedea mai degrabã într-un laborator de chimie, ai fi tentat sã spui cã sunt nesãnãtoase şi nefireşti. Ei bine, ai sã fi surprins sã afli cã toate acestea sunt de origine biologicã!
